Doua fire de iarba

Doua fire de iarba, atat de subtiri si plapande, atat de verzi si uscate, atat de inalte, incat privim totul de jos in sus si asteptam fara voia noastra sa fim calcati in picioare. Odata rapusi la pamantul rece din care ne tragem radacinile, nici macar un vand puternic nu ar putea sa ne ridice.

Mai bine murim cu toamna, visam cu iarna si inviem cu primavara. Vara doar ne tine in viata pana la urmatoarea toamna. Soarta e atat de nehotarata cu noi...mai bine intr-o capita cu fan sa putem fi plouati si mancati in voie, iar in final sa ajungem un morbid si indesat ingrasamant natural, in favoarea si in ajutorul altora. Hai sa ne prefacem in scrum la fiecare seceta. Sau sa halucinam si sa credem ca totul din fata ochilor se transforma in nuante de roz. Si cum in fiecare din noi exista o doza de "ecologism": nu calcati iarba! fumati-o!