Prin refrene

Păcat că pleci, păcat, dar plec si eu.
Am să dispar de tot, am să te las,
Păcat că pleci, păcat, că n-a fost vreme
Să înţelegi ce iţi spuneam fără de glas...
Prin gene.

Şoptit îţi spun, şoptit fără s-auzi,
Un loc ascuns şi colorat ţi-aş fi păstrat.
Şoptit îţi spun, şoptit dintr-o sprânceană,
Nehotărât şi palid, te-am chemat...
Cu teamă.

Să fi ştiut măcar, să fi ştiut, puţin de tine,
Cât să-nţeleg că totul e de neînţeles,
Să fi ştiut măcar, să fi ştiut, de ce te doare
Când te-ai grabit şi m-ai ales...
Cu nerabdare.

Păcat că pleci, păcat, dar plec si eu.
Am să dispar de tot, cu frunze şi culoare
Păcat că pleci, păcat...ca n-a fost vreme
Să ne roşim, în dulce aiurare...
Prin refrene.