In acelasi pas cu timpul

In acelasi pas cu timpul
Cu acelasi palid mers,
In furtuni asurzitoare,
Se-nvart rimele in vers.

Luni si stele, luni si zile,
Sori si nori, si noi, sunt toate,
Vi se par, parca uitate
Vise triste, separate.

Soapte sparte, de pereti,
Insomnii gata sa cada,
Ochii grei, albastrii, verzi
Indreptati spre cer sa vada.

Asteptand un tren sa plece
Lasand timpul sa astepte
Ploua peste, ploua rece,
Ploua printre ganduri zece.

In acelasi pas cu timpul
Cu acelasi palid mers,
Ploua peste, ploua rece,
Ploua printre ganduri zece.

Ganduri din tren

Pacat ca scriu in timp ce trenul merge,
Pacat ca scriu prostii si doar atat,
Dar nimeni nici sa vrea, n-ar intelege,
De ce si cum si cand si cat.

Grabit de timp caci timpul nu asteapta,
Si nori pufosi pe cer zambind a ploaie,
Si serios gandind aproape la nimic,
Innec in scris intreaga alba foaie.

Un picur, doi sau trei de apa rece,
Ma-ndeamna sa imi caut o umbrela,
Si linia ferata ingandurata,
Se-arata-a fi cam...paralela.

Reclame aruncate langa strada,
"Aici, acum, la noi veniti", cam toate sunt pe dos,
Acum ca voi aveti si cereri o gramada,
Nu stiu sa spun, dar...nu sunt curios. :D

Vă mint

Vă mint pe toţi acum
Cu vorbe şi suspine
S-aflaţi tot adevarul
Din versuri şi din rime

Un adevăr ce spune adevărul
Minţind sub ochii tăi
Lăsând în urma şerpuind
Cuvinte şi idei.

Vă dau un gând frumos
Ce sună parcă bine
Simţiţi ce vreu...melodios
Dar...nu gândiţi ca mine :)))

Răbdare de mă asculta

Răbdare de mă asculta să ai,
Când vorba suierând în gol se-adună
Nimic din ce nu pot să spun îţi pun,
Sub ochi, să vezi în clar de lună.

Un mal răpus de ape gălbenite...
Răbdare de mă asculta să ai,
Căci înspre larg adesea mă cufund
Cătând al mării nalt serai.

Nu! nu pleca, te rog rămâi puţin
Să stau în nemişcare să-ţi mai povestesc...
Răbdare de mă asculta să ai,
Căci timp nu e, sub ochii tăi mă ofilesc.

Dacă de mână mă ţineai, când înfloream,
În golul gol, n-aş fi căzut,
Să fi ştiut ce-nseamnă lumea pentru mine...
Răbdare de mă asculta de-ai fi avut.

Prin refrene

Păcat că pleci, păcat, dar plec si eu.
Am să dispar de tot, am să te las,
Păcat că pleci, păcat, că n-a fost vreme
Să înţelegi ce iţi spuneam fără de glas...
Prin gene.

Şoptit îţi spun, şoptit fără s-auzi,
Un loc ascuns şi colorat ţi-aş fi păstrat.
Şoptit îţi spun, şoptit dintr-o sprânceană,
Nehotărât şi palid, te-am chemat...
Cu teamă.

Să fi ştiut măcar, să fi ştiut, puţin de tine,
Cât să-nţeleg că totul e de neînţeles,
Să fi ştiut măcar, să fi ştiut, de ce te doare
Când te-ai grabit şi m-ai ales...
Cu nerabdare.

Păcat că pleci, păcat, dar plec si eu.
Am să dispar de tot, cu frunze şi culoare
Păcat că pleci, păcat...ca n-a fost vreme
Să ne roşim, în dulce aiurare...
Prin refrene.

Insomnie

Un coridor îngust şi lung,
Imi stă în cale, şerpuind,
In capăt, mărginit şi nemişcat
Un scaun tremurând.

Pereţii reci, plini de lumină,
In jurul meu s-au aranjat,
O masă şubredă, rotundă,
In faţa mea s-a ridicat.

Un sunet încanta urechea,
Miros de dimineaţă se simţea
Un fum plăpând mă îneca uşor,
Aromă dulce de cafea.

Departe de dor

Mi-amintesc de cei dragi,
Si de floarea ce a fost a mea,
Mi-amintesc de voi prieteni,
Ce ati fost aici...candva.

Nu pleca, ramai mereu aproape,
Si nu plange, n-are rost.
Nu-i lasa, incet sa te ingroape,
Si nu uita nimic din ce a fost.

Rapus de rau si de durere,
Doar razele au mai ramas acum
Sa soarba din pamant,
Sa lumineze, noul drum.

Un cer de stele, o luna aurie
O apa rece si adanca,
M-asteapta sa le cant
Cantarea ce in mine bate inca.

In liniste, si in orbire
Sa v-amintiti din cand in cand...
Am sa-ntind bratele spre voi
Sa va-mbratisez, caci ma aveti in gand.

Va salut, si numai bine va doresc,
Am sa port mereu acelasi dor,
Ma intorc curand la voi,
Pana atunci, eu am plecat sa mor.

Decădere…

Când totul se destramă
Şi îngeri cad din cer
Cu aripile rupte
Cu penele de fier...

Cu valul înroşit
În sânge de păcat,
Vom învaţa atunci
Cum noi am existat...

Şi-o lacrimă va curge
Un vant va bate tare
Şi-un gând va spune rece
Aş vrea te rog...iertare...

Nimic din ce nu e...

Un sunet ne-ntâlnit îţi mângâie auzul,
Şi ştiu...îţi place să-l asculţi,
De multe ori ai vrea să îţi astupi urechea,
Să îl auzi pierdut departe printre munţi.

Imagini care, trecute fugitiv prin văzul tău,
Rămân fară să vor, o simplă amintire,
Imagini şterse din decor,
Cu ochii-nchişi şi plini de dor, lipsită de privire.

Fără de griji să fi, căci totul ce rămâne,
Se pierde-ncetişor, alunecând pe lânga tine,
Nu ai ce spune, când glasul ţi s-a stins,
Şi nici privirea nu mai vede, acel ceva din care,
Fără să vrei îmi povesteai cum totul s-a aprins.

Palidă mişcare

Petale rupte, aruncate,
Departe alungate de un vânt
Cu frunze verzi, uscate
Şi rădăcini subţiri,
Înfipte în pământ.
O leganare, grea, uşoară,
Orbire ! în urma razelor pe cer,
Desăvârşită lipsă de culoare
Şi palide neînsemnări.
Sfârşit, ce niciodată n-a-nceput,
Şi în final se termină în sec,
Un timp aş vrea, din când în când
Printre stele să petrec.

EU şi voi...ce ironic

N-aş vrea, aşa să fie,cu versuri şi cu rime,
Să mai rănesc o poezie...
Eu nu gândesc, nu simt,
Nu înţeleg cum toate au un sens şi că nu mint.
Tot ce-i cuvânt, ce-i pe hârtie
E scris în grabă doar să fie.
Cuvintele mele nu au rimă
Doar ţii se pare…
Sunt doar suport solid, să ţină.
Eşti un cuvânt neînţeles,ce nu-nţelege rolul său.
Actor? am spus-o, nu am vrut să fie,
Eşti prea lipsit de sens,
Să nu-ţi iei locul pe hârtie.
A! Stai liniştit că nu vorbesc de tine
Şi nici de voi şi nici de MINE!
Vezi? E doar o rimă ca să ştii...
Că totul despre EU si voi sunt doar prostii.

Amicitia imortalis

Asa intr-o seara aproape ca oricare alta, tigari, bere, chef si inspiratie. A iesit o poezie scrisa de doi oameni aproape diferiti:

*** Stau aici în noaptea lină,
Cu un pahar de bere şi o ţigară-n mână
Şi vorbele să-mi vină
Grăind povestea fină.

** Cântând piese aiurea
Alături de un prieten bun,
Cu un pahar de bere şi o ţigară-n mână,
Ce aş putea mai mult să spun?

*** Sunt multe ce le simt acum
Şi cred în el şi-n mine
Sunt clipe ce nu pot să uit,
Suavă nostalgie.

** O ancoră înfiptă-n timp,
Numită prietenie,
Zile şi nopţi al căror chip
Picteaz-o tinereţe vie.

*** Un gând frumos, o vorbă bună,
Un cântec se aude,
O strângere de mână, între fraţi
Cearcăne ude...

** Nenorociţi cei care
Nu au un umăr pe care să cadă,
Când poezia „El şi ea” dispare
Şi singuri rabdă.

*** Dar când găseşti unde să cazi
Nu mai există cuvântul „suferinţă”
Şi simţi cum totul stă în loc,
Fiind atât de calmă propria-ţi fiinţă.

** Idei de aur
Târâte prin mocirlă
Şi-n loc de-arhanghelii cu pene,
Pe stradă vezi statui cu-aripi de ţiglă.

*** Şi poate câte câte-un înger cu chip frumos
Cu aripi făurite din lacrimi şi din fier
Plânge în noi şi peste noi o ploaie
Căzută dinspre cer.

** În poezii lacrimi nu curg:
Se sparg cristale de-a inimii nicovală.
Lăsând oraşu-n spate, să ne-amintim de un amurg,
Pe-a unui munte poală.

Suferinţe de porţelan
Se sparg de asfalt, renasc pe stânci
Lângă un foc ce arde lemne
Şi-arde în inimi adânci.

Să stau cu ea, cu el şi cu-a lui ea
Cu-o bere-n mână şi-o ţigară ce părea uitată.
Alături de ei, lumea părea pare-a fi a mea
Şi totu-ncepe cu „A fost odată”

Şi-n spate-ale pădurii frunze să ne cânte
În fiecare an,
Lângă aceeaşi râpă, versuri mute
Cu a mea ea şi cu a sa,
Bine-nţeles, a ta Ştefan!

*** Şi-atunci aş mai avea o ultimă dorinţă:
De trec pe-o stradă-odată, aşa, peste vreo zece ani
Simţind muşcând din mine o tandră dimineaţă
Să văd din depărtare un titlu scris pe geam:
„Al tău frate de cruce, Adrian”

„Au fost odată” şi nu s-au terminat
O clipă şi înc-o clipă şi încă alte mii
Nu ne vom stinge ca focul care moare,
Vom arde pentru noi şi vom rămâne vii.

** Vom fi mereu flăcări
Ce de la sine ard,
Pe-ale destinului cărări
Vom presăra ace de brad.

---------------------------
Născuţi cu munţi în suflet
Şi marea, nostalgie,
La ora trei şi un sfert
Au scris doi fraţi
Această poezie.

NOTĂ:
*** eu
** el

Infernul meu

Acum aştept să plec
În locuri nevăzute
Unde vor bate vânturi
Şi umbrele-s căzute.

Un loc în care timpul
Nu trece...s-a oprit
Şi lacrima ce curge
Va curge-n infinit.

Dar am să scap de toate
Şi am să râd din nou
Iar totul s-ar schimba
În bine pentru rău...

Şi sufletul din mine
Fiinţa ce voi fi
Mereu voi fi aproape...
De toţi si nu veţi ştii...

Te rog nu ma uita

Primeşte-mă la tine-n gând
Acum ori niciodată,
Să ştiu că am trăit cândva
O viaţa minunată.

Deschide-ţi ochii-ncetişor,
Gândeşte-te la mine...
Şi ai să vezi în faţa lor
Un frangmenţel din tine.

Păstrează-mă aşa cum sunt,
Şi nu uita de mine
Căci apărat de ploi şi vânt
Aş fi...când sunt cu tine.

Un loc pentru noi

Se-ntuneca şi stelele uşor sclipeau
Iar luna ne veghea pe cer, rotundă,
Un vânt plăpând şi ameţit batea,
Eram încet acoperiţi în umbră

Un suflet obosit,o inimă pustie,
Au disparut din mine şi din ea
Şi au lăsat un loc senin în noi,
Un loc în care vom găsi mereu o stea.

Căutând sfârşitul…

Dispar din tine-ncetişor
Tu pleci departe tremurând
Un val de ape înecat
Fărâmă maluri de pământ

Bătaia vantului loveşte
Şi zboară aripi depănate
De-a lungul mării se întind
Doar vise spulberate...

Încet încet se lasă noaptea
Şi ochi închid lăsând uşor
Să curgă sângele în mine
Să mă ridic spre cer să zbor

E ură

Dac-aş fi vânt spre tine aş sufla,
Să te dezbrac uşor să te roşeşti,
Cu fiecare clipă ce îţi dau,
Tu ne-ncetat să îmbătrâneşti.

Legat de gâtul tău ţi-aş fi,
S-atârni de mine legănând,
Şi lama de cuţit când taie,
Să taie tremurând.

Iar când ar fi să te trezeşti,
Din somnul ce îl dormi pe veci,
Am să te-aştept cu braţele deschise,
În apă să te înceci.

Umbra mea

Ma plimb mereu cu ea ...
Si o iubesc, e langa mine
Am fost uitat de mult si-acum
Suntem legati, iar impreuna...

Tot ce-am facut, tot ce am spus
Ai fost acolo, ai vazut
Si nu mi-ai spus nimic atunci
In noapte iarasi te-ai pierdut.

Si te-am pierdut si nu puteam fugi
Nici urma, nici macar un suflu cald.
Iar am ramas pierdut in timp
In moartea clipei sa ma scald.

Te invarti in jurul meu fara suflare
Caci nemiscat privesc spre lac
Si doare si astept cu nerabdare
Sa vina vremea cand imi e scris sa tac.

Esti singura, ce moare pentru mine
Intotdeauna ai murit, speram
Si vreau cand sunt ranit, sa mori
Langa mine...sa pot sa te am.

Suntem noi doi, nimic nu mai conteaza
Suntem pe veci,spre stele vom urca,
In noaptea asta peste lac
Doar eu si umbra mea

Crizantema

Culori din razele de soare
Cu grija astazi ti-am ales,
Un curcubeu doar pentru tine
Incet, incet sa impletesc.

Un camp imens as vrea sa umpli
Sa fug prin el, plangand de dor,
Sa te culeg…si langa tine
Incet incet as vrea sa mor.

Iar linistea tacut s-adie,
Sa fim luati usor de vant
Si sa zburam cat mai departe
Sa inflorim pe alt pamant.

Tăcută aşteptare

...Eu te aştept aici, în locul nostru sfânt,
Sub luna aurie, sub stelele ce cad.
Şi stau şi te aştept sub apă şi pământ,
Dar nemişcarea doare şi nu mai pot să ard.

Căci iarăşi m-am pierdut, prin locuri ce nu ştiu,
M-am stins ca lumânarea oprită de un vânt...
Sunt rece...ca de gheaţă, aşa mi-a fost să fiu
Şi supărat amarnic...căci nu mai ştiu să plâng.

Dar te aştept aici, în locul nostru sfânt,
Sub luna aurie sub stelele ce cad,
Şi-am să învăţ cu timpul, o lacrimă să plâng...
...Dar nemişcarea doare şi nu mai pot să ard.