Nimic din ce nu e...

Un sunet ne-ntâlnit îţi mângâie auzul,
Şi ştiu...îţi place să-l asculţi,
De multe ori ai vrea să îţi astupi urechea,
Să îl auzi pierdut departe printre munţi.

Imagini care, trecute fugitiv prin văzul tău,
Rămân fară să vor, o simplă amintire,
Imagini şterse din decor,
Cu ochii-nchişi şi plini de dor, lipsită de privire.

Fără de griji să fi, căci totul ce rămâne,
Se pierde-ncetişor, alunecând pe lânga tine,
Nu ai ce spune, când glasul ţi s-a stins,
Şi nici privirea nu mai vede, acel ceva din care,
Fără să vrei îmi povesteai cum totul s-a aprins.