...Eu te aştept aici, în locul nostru sfânt,
Sub luna aurie, sub stelele ce cad.
Şi stau şi te aştept sub apă şi pământ,
Dar nemişcarea doare şi nu mai pot să ard.
Căci iarăşi m-am pierdut, prin locuri ce nu ştiu,
M-am stins ca lumânarea oprită de un vânt...
Sunt rece...ca de gheaţă, aşa mi-a fost să fiu
Şi supărat amarnic...căci nu mai ştiu să plâng.
Dar te aştept aici, în locul nostru sfânt,
Sub luna aurie sub stelele ce cad,
Şi-am să învăţ cu timpul, o lacrimă să plâng...
...Dar nemişcarea doare şi nu mai pot să ard.
Tuesday, June 19, 2007
Tăcută aşteptare
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Multa expresivitate si traire in versurile tale. Can't say I'm an expert in poetry, dar cred ca esti inzestrat cu mult talent. Cel putin mie mi-ai transmis mult, ceea ce nu pot spune decat despre foarte putini poeti consacrati, sa zicem.
Post a Comment