Arieseni PART 2

Pai...da..sa va povestesc cum mi-am petrecut revelionul:) Cred ca a fost unul dintre cele mai reusite thanx to Nico, Oli and the crew. Am plecat de acasa pe la 17:00, ca urmare am avut de asteptat autobuzul cam o ora sub fulgii de zapada (nu a nins ce-i drept, dar imi place expresia:P ). Dupa multe rugaciuni si plecaciuni, hop a sarit si autobuzul in statie. Nu am prea avut ce astepta si am sarit in el, unde ne asteptau restul nebunilor.

Neavand o atractie exceptionala a mersului pe 4 roti, am preferat sa imi arunc in urechi castile si sa imi fortez retina la un documentar. Dar nu a prea mers, si incet incet, am reusit sa imi inchid ochii in frigul ce ne cuprindea. Dormeam cate 5 minute, ca un soarece fara directie. Aveau sa urmeze 4 ore, in care sansele sa mi se prinda radacinile de scaun erau mari. Tot ce am putut sa fac, a fost sa stau neclintit si sa imi ascult muzica. Ma cuprindeau toate starile posibile, putina suparare, mai multa bucurie, somn moderat si tot ce nu am mai mentionat:P

Si am ajuns! Parca nu credeam ca cele 4 ore ne vor face atat de fericiti. Am intalnit lumea si nu dupa mult timp am trecut in starea de REM-sleep (in ceea ce priveste documentarul:D). A fost o noapte scurta, ne-a trezit mai mult dorinta de a ajunge pe partie. Si asa am fost primii ajunsi acolo. Un varf de munte imbracat in alb ne zambea cum nu se putea mai stralucitor:D.

Am inchiriat placile si tot ce trebuia. Cautam totusi un numar care sa mi se potriveasca, un 44-45 si din fericire chiar am gasit. A ajuns momentul in care trebuia sa ne echipam, sa ne incaltam cu boot-ii. Si parca imi faceam un traseu in minte, ce si cum, de ce, cand si cat. Cativa pasi erau: sa ma pun jos, sa ma scap de adidasi, iar pasul cel mai mare era, sa imi bag piciorul in boot. Dupa scurt timp, o alta voce din cap a inceput sa strige mai tare ca mine:"Bahhh!!! Baga-mi-as picioru' in el boot,aaarrrr!!! ii rece de ma doare!!!" Si chiar asa a si fost. Rece ca dracu'. Imi faceam probleme daca raceala asta va dura toata ziua. Dar dupa ce am facut un drum precum mersul lui Frenkenstein si am reusit sa ma pun in picioare pe placa, m-am incalzit intr-un mod neasteptat.

Ma gandeam ca asa eram acu 20 de ani. Invatam sa merg. Si mai cadeam din cand in cand. Dar aici era putin diferit, nu stiam sigur daca eu ma misc, sau se misca partia pe sub mine. A fost extraordinar, avand in vedere ca nu am mai alunecat pe zapada in felul asta, ever. Am cazut si iar am cazut, m-a durut si mi-a trecut, am experimentat, am dat gres dar am si reusit.

Ziua s-a termiat. A fost lunga dar nu suficienta. Ziua urmatoare a decurs la fel, dar de data asta aveam experienta anterioara:D.

Noapte propriu-zisa de Revelion a fost una linistita, fara niciun fel de agitatie, mai mult relaxanta
. Am vizionat filmul mut 13 ghosts (chiar am avut probleme cu sunetul:P), dar l-am vazut pana la final, amuzamentul fiind in replicile pe care le dadeam cu accent moldovenesc, impreuna cu mi amigo serj :D

Ultima zi s-a rezumat la odihna si la parerea de rau ca anul asta nu mai ajungem pe acolo:P
Asa ca o ultima concluzie, a fost un Revelion...hai sa ii zicem...nepartitionat corespunzator...dar exceptional de frumos:D

Ahhh, ma apuca nostalgiile si mai bine ma opresc aici!
P.S. Enjoy za story!:P if it's ... enjoyable